Crucea Roșie asista persoanele vulnerabile in situatii de dezastre si de criza. Prin programele si activitatile sale in beneficiul societatii, contribuie la prevenirea si alinarea suferintei sub toate formele, protejeaza sanatatea si viata, promoveaza respectul fata de demnitatea umana, fara nicio discriminare bazata pe nationalitate, rasa, sex, religie, varsta, apartenenta sociala sau politica.

Este o organizaţie de ajutor voluntar, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial, cu existenţă nelimitată, cu caracter umanitar, auxiliară a puterilor publice în situaţii de conflict armat sau de dezastre, conform dispoziţiilor primei Convenţii de la Geneva.

Filiala de Cruce Roşie Vrancea funcţionează ca structură teritorială a Societatii Nationale de Cruce Roșie din România, pe raza judeţului Vrancea, cu personalitate juridică şi autonomie funcţională, în limitele prevăzute de statut şi de regulamentele proprii.

Filiala are în subordine 32 de subfiliale municipale, orăşeneşti, şi comunale care funcţionează ca structuri teritoriale ale Crucii Roşii Vrancea în teritoriul administrativ respectiv.

Impresionat de suferinţa acestor oameni, abandonaţi fără regrete sub soarele arzător, Henry Dunant organizează pe loc un serviciu de acordare a primului ajutor, apelând la femeile din satele apropiate.
Imaginea acelui câmp de luptă a reprezentat punctul de plecare în crearea, în anul 1863, a Comitetului din Geneva pentru ajutorarea militarilor răniţi, care a adoptat 10 rezoluţii, considerate actul de naştere al Crucii Roşii. Au trecut 100 de ani, iar Mişcarea de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi-a diversificat mult activitatea, cuprinzând şi perioadele de pace, urmând filonul umanitar imprimat de fondatorul ei.
Crucea Roşie Română a fost creată la data de 4 iulie 1876, având ca prim preşedinte pe Prinţul Dimitrie Ghica.

Impresionat de suferinţa acestor oameni, abandonaţi fără regrete sub soarele arzător, Henry Dunant organizează pe loc un serviciu de acordare a primului ajutor, apelând la femeile din satele apropiate.
Imaginea acelui câmp de luptă a reprezentat punctul de plecare în crearea, în anul 1863, a Comitetului din Geneva pentru ajutorarea militarilor răniţi, care a adoptat 10 rezoluţii, considerate actul de naştere al Crucii Roşii. Au trecut 100 de ani, iar Mişcarea de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi-a diversificat mult activitatea, cuprinzând şi perioadele de pace, urmând filonul umanitar imprimat de fondatorul ei.
Crucea Roşie Română a fost creată la data de 4 iulie 1876, având ca prim preşedinte pe Prinţul Dimitrie Ghica.
Prima activitate de Cruce Roşie organizată în judeţul Vrancea, fost judeţ Putna, după cum atestă documentele din arhivele statului, a constat în organizarea, în 1877, a unor acţiuni de colectă de fonduri pentru fronturile de luptă din Serbia şi pentru dotarea primei ambulanţe.
Potrivit documentelor păstrate în Arhivele Statului, prima mentiune cu privire la existenta Crucii Roșii ca filiala pe teritoriul judetului Vrancea este un afis cu privire la o serbare prin care se intentiona strângerea de fonduri, în anul 1913. La inceputul anului 1915, este consemnata in mod oficial fuziunea, la Bucuresti, a Societătii Doamnelor cu Societatea Națională de Cruce Roșie.
In perioada primului razboi mondial 1914 - 1918, Crucea Roșie organizeaza pe teritoriul judetului Vrancea cantine pentru orfanii de razboi (din Racoasa, Soveja, Campuri) si strange fonduri pentru ajutorarea vaduvelor de razboi. Multe tinere, luand exemplul Reginei Maria isi ofera serviciile spitalelor de campanie sau insotesc ambulantele pe campul de lupta : Marasesti, Maraseti, Soveja. Din aceasta perioada, dateaza si prima stampilă găsită cu mentiunea de Cruce Roșie Focșani si primul antet al Societății de Cruce Roșie Filiala Focșani (1920).

Activitatea Crucii Roșii continua in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cu ample actiuni in beneficiul ranitilor, bolnavilor, refugiatilor si prizonierilor de razboi.
Crucea Roșie Vrancea a continuat activitatea umanitara si in perioada comunismului, suferind transformari majore abia dupa anul 1989. Un moment important este adoptarea si promulgarea Legii 139 / 1995, a Societății Naționale a Crucii Roșii Române privind activitatea specifica societatii, ca auxiliara a autoritatii publice. Legea recunoaste organizatia ca fiind persoana juridica de drept public, autonoma, neguvernamentala, apolitica, fara scop patrimonial, bazata pe ajutor voluntar.

Anul 2003 a marcat un nou reper in evolutia si repozitionarea Crucii Roșii Române in sectorul nonguvernamental romanesc, prin adoptarea unui nou Statut si prin derularea unui program de dezvoltare organizationala. La nivel local, prin decizia nr. 380 a tribunalului Vrancea, Sectia Civila, din data de 23 august 2003, se acorda personalitate juridică si autonomie functională Filialei Vrancea a SNCRR, ca organizatie de utilitate publica, conform legii Crucii Roșii, în limitele prevăzute de statut si de regulamentele proprii. Ea îsi păstrează autonomia fată de autoritătile publice, astfel încât să actioneze în orice împrejurare, numai pe baza principiilor fundamentale ale Miscării Internationale de Cruce Roșie si Semilună Roșie, care sunt: umanitate; impartialitate; neutralitate; independentă; voluntariat; unitate; universalitate.